Auditul energetic și noile praguri

Directiva europeană privind eficiența energetică, reformată în 2023, schimbă criteriul după care o firmă e obligată să facă audit energetic sau să aibă un sistem de management al energiei. Nu mai contează dacă ești IMM sau întreprindere mare, contează cât consumi. România trebuia să transpună directiva până la 11 octombrie 2025 și, la data scrierii, nu a făcut-o. Asta lasă fabricile într-o perioadă în care legea veche se aplică, iar cea nouă se vede deja la orizont.

Ce cere directiva

Articolul 11 din Directiva (UE) 2023/1791 pune două praguri, ambele calculate pe consumul mediu anual de energie din ultimii trei ani, cu toți purtătorii de energie la un loc:

• Peste 85 TJ pe an (aproximativ 23,6 GWh): întreprinderea trebuie să aibă un sistem de management al energiei, certificat de un organism independent conform standardelor europene sau internaționale relevante, cel târziu la 11 octombrie 2027.
• Peste 10 TJ pe an (aproximativ 2,78 GWh) și fără sistem de management al energiei: întreprinderea trebuie să facă un audit energetic, primul până la 11 octombrie 2026, apoi cel puțin o dată la patru ani.

Auditul nu se mai oprește la raport. Firma trebuie să întocmească un plan de acțiune concret pe baza recomandărilor, cu măsuri pentru fiecare recomandare acolo unde e fezabilă tehnic sau economic, și să îl prezinte conducerii. Planul de acțiune și rata de implementare a recomandărilor trebuie publicate în raportul anual al firmei, cu protecția secretelor comerciale prevăzută de lege. În plus, firmele care depășesc pragurile într-un an trebuie să transmită această informație autorităților naționale.

Anexa VI fixează criteriile minime pentru audit: date de consum măsurate, actuale și trasabile, cu profil de sarcină pentru electricitate; analiză detaliată a consumului pe clădiri, procese și instalații, inclusiv transport; identificarea potențialului de surse regenerabile; analiză pe costul ciclului de viață, ori de câte ori e posibil, în loc de simplul termen de recuperare. Datele trebuie păstrate pentru comparații ulterioare.

Directiva scutește de ambele obligații firmele cu un sistem de management de mediu certificat care include un audit conform Anexei VI, precum și pe cele cu un contract de performanță energetică ce acoperă elementele unui sistem de management al energiei.

Ce se aplică azi în România

Până la transpunere, obligațiile vin din Legea nr. 121/2014, cu modificările ulterioare. Pe scurt, după forma consolidată din octombrie 2024:

• Operatorii economici cu un consum de peste 1.000 tep pe an fac audit energetic pe întregul contur de consum o dată la patru ani, întocmesc programe de îmbunătățire a eficienței energetice, numesc un manager energetic atestat (sau încheie un contract de management energetic) și transmit anual, până la 30 iunie, declarația de consum și chestionarul de analiză energetică.
• Operatorii sub 1.000 tep pe an, cu excepția IMM-urilor, fac audit o dată la patru ani și transmit declarația anuală de consum.
• Firmele care nu sunt IMM și au un sistem de management al energiei certificat SR EN ISO 50001 (sau de mediu, ISO 14001) sunt scutite de auditul la patru ani dacă dovedesc că certificarea s-a bazat pe un audit energetic făcut conform legii.

Pragul de 1.000 tep înseamnă aproximativ 41,9 TJ. Diferența față de directivă e mare la ambele capete: o fabrică IMM care consumă între 10 și 41,9 TJ nu are azi obligație de audit, dar va avea după transpunere. O fabrică mare care consumă peste 85 TJ și face acum audit la patru ani va trebui să treacă la un sistem de management certificat.

Stadiul transpunerii

În noiembrie 2025, Comisia Europeană a trimis scrisori de punere în întârziere statelor membre care nu transpuseseră complet directiva. În pachetul de infringement din 4 iunie 2026, Comisia a trimis României un aviz motivat (cauza INFR(2025)0358) și a notat că România nu notificase încă nicio măsură de transpunere. Pachetul din 1 octombrie 2026 nu mai menționează România la această directivă, dar nici nu anunță închiderea cauzei.

La data articolului nu apare în sursele oficiale niciun act normativ adoptat și publicat care să modifice Legea 121/2014 pentru a prelua pragurile de 10 și 85 TJ. Rămân deschise câteva întrebări pe care doar textul național le va lămuri:

• Cum se calculează consumul: la nivel de firmă, cum spune directiva, sau pe puncte de lucru separate geografic, cum face legea actuală pentru pragul de 1.000 tep.
• Ce termene va da România, având în vedere că termenul pentru primul audit din directivă, 11 octombrie 2026, a trecut deja.
• Cine va autoriza auditorii și cine va primi planurile de acțiune și datele de consum.
• Cum se va face publicarea planului de acțiune pentru firmele care nu au obligația unui raport anual detaliat.

Ca regulă generală în dreptul UE, o directivă netranspusă nu creează direct obligații pentru firmele private. Asta nu e un motiv să aștepți: un sistem ISO 50001 certificat nu se pune pe picioare în câteva săptămâni, iar auditorii vor fi ocupați când apar termenele naționale.

Unde se situează fabrica ta

Calculul e simplu și îl poți face într-o după-amiază din facturi:

• Adună consumul anual pentru fiecare purtător: electricitate, gaz natural, motorină și benzină (inclusiv parcul auto și stivuitoarele), GPL, abur sau apă caldă cumpărate, alți combustibili.
• Convertește totul în aceeași unitate. 1 TJ înseamnă aproximativ 277,8 MWh. Facturile de gaz din România sunt în kWh, deci se adună direct cu electricitatea. Pentru combustibilii lichizi folosește puterea calorifică din fișa furnizorului.
• Fă media pe ultimii trei ani calendaristici.

Dacă ieși la 9 sau 11 TJ, ești aproape de prag și merită să știi exact ce intră în calcul (de exemplu, dacă energia produsă de panourile proprii și consumată pe loc se numără). Aici textul național va decide. Dacă ești la 70-80 TJ și crești, planifică de pe acum ca pentru pragul de 85 TJ.

ISO 50001 ca rută

Pentru consumatorii mari, directiva cere sistemul de management al energiei. Standardul folosit în practică este ISO 50001. Diferența față de audit e că auditul e o fotografie la patru ani, iar sistemul te obligă la un ciclu continuu: analiză energetică, consumatori semnificativi identificați, indicatori de performanță energetică cu o linie de bază, obiective, acțiuni, verificare și analiză de management.

Dacă ai deja ISO 9001 sau ISO 14001, structura documentară e familiară. Partea grea e de obicei măsurarea: fără submetere pe consumatorii mari (compresoare, cuptoare, frig, HVAC, linii de producție) nu poți construi indicatori credibili. Bugetul pentru contoare și pentru colectarea datelor e primul lucru de planificat.

Ce scoți dintr-un audit

Un audit făcut doar pentru dosar costă la fel ca unul bun și nu lasă nimic în urmă. Câteva lucruri pe care le poți cere auditorului de la început:

• Recomandări cu economie estimată în kWh și în lei, investiție și analiză pe costul ciclului de viață, nu doar termen de recuperare. Anexa VI oricum cere asta ori de câte ori e posibil.
• Datele brute și calculele, într-un format pe care îl poți refolosi la următorul audit.
• Un plan de măsurare: ce contoare lipsesc și unde.
• Separarea măsurilor organizatorice (setări, programe de funcționare, opriri) de cele cu investiție.

După audit, transformă recomandările într-o listă de acțiuni cu responsabil și termen, urmărită lunar împreună cu restul indicatorilor fabricii. Planul de acțiune pe care directiva îl va face obligatoriu e exact lista asta.

Pentru întrebări și experiențe cu auditorii, discuția continuă în grupul de WhatsApp „Energie & Utilități”.